agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-26 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Luna ce este planetă mult mai gios decât de alte,
Târziu după ce răsare să ivește pe drept munte Cu așa apropiere a lor vârfuri atingând, Încât la sănin curat ea să vede strălucând, Ca când ar fi o lumină pe vârf de munte născută, De unde ca în oglindă în Bistriță să arată. Toți copacii sunt sălbatici și numai cât înverzesc, Afară de puțân număr de mălini ce înfloresc. Muzica acestor locuri, fără talanturi firești, Iaste sîngură cântarea fluierilor păstorești, A cărora jelnic glas și firii mărturisăște De soarta pustietății încât ea de tristă este. Zefirii trecând prin frunze lunică cu întristare Iho, acè dintre stânci, iaste lor răspunzătoare. Când noorii să adună, orizontul de închide Piste văi ca și o noapte, negura atunce cade, Și tunetul pintre munți, înfocat răspunde tare, Acel om întocma tartar la un nedeprins să pare, Și când acel întunerec pe încet să răsipește, A ceriului albăstrime câte puțin să ivește, Atuncea inima lui are ace mare bucurie Ci sâmțește un închis și supus la tirănie, Când îl mângâie lumina de la vreo ferestruică Întru acel întuneric a temniții, cât de mică. Curcubăul ca un cert pe munții înfășurând, Cătră a lor firesc verde pe sâne alăturând Se dă o vie podoabă, cu mai multă osăbire Decât unui neted cîmp, de ar avea și pădure.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate