agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-28 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Te voi purta la noapte, cum din ochii închiși
mai știu să zbor păsări, albă pasăre am să te duc, dincolo de ce știu numai gândindu-mă, amintindu-mi. Și, pentru că vei fi neadevărat, drumurile te vor lăsa și te vor lăsa adevărurile altora. Te voi duce într-un larg de pustiu, de altceva, de cruda închipuire a ochilor și bine are să fie că ne-a fost dat. Fără știrea ta te vei face un drum, ca într-o moarte, o moarte a altcuiva, pe care trebuie să o vizitezi, să o străbați cu ochii în toate părțile, să pipăi, să miroși totul și asta făcându-te că știi totul, că nu ești mulțumit pentru acel care va veni să petreacă aici moartea lui. El va veni plecând prin înec, vei spune, și atunci, atunci, le vei striga tu, unde sunt iazurile și malurile abrupte?... Sau nu vei striga pentru că ei nefiind, totul se va-nțelege și-n liniște, în moartea lui nici nu trebuie să locuiască un altul, nici nu trebuie să atinga un altul ceea ce e de atins, pentru că aerul ar prinde miros de străin și cel așteptat ar ocoli semnul... Pentru aceasta și tu te vei duce neadevărat și vei fi doar pasăre, ca să nu fii om și vei fi abur, ca să nu fii de tot pasăre, și eu te voi gândi numai, ca nici abur să nu fii. Te voi purta la noapte, cum din ochii închiși mă știu să zbor păsări, albă pasăre am să te duc, acolo unde sunt pregătit să îmi așez viața, această moarte neașezată. Nu va fi nimeni, cum nici tu nu vei fi decât ochi, și vei pleca mai departe dacă iarba nu va fi de tot înverzită, dacă nu vei zări inimi albe plutind pe lacuri adânci - de-o fi sp mor pentru inimă - și care bătând vor spumega apele și le vor face râuri și le vor face să curgă prin bătăile lor... Cat mai mult și mai departe să rătăcești, tot căutând, tot nemulțumindu-te și eu te voi hrăni din închipuire și mă voi sfârși astfel precum păianjenii care și-au dat trupul întreg deșirându-l hrană firelor prin care să trăiască.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate