Aștept pe o retrasă bancă,
într-un parc ascuns de trecerea vremii.
În așteptarea ta,
gândurile-mi fug la clipe amuzante,
clipe în care râdeam amândoi,
fericite.
Sunt singur în acest parc demodat,
pe alei, bate un vânt călduț de vară,
în depărtare, apari tu.
Un zâmbet se naște pe chipul meu,
mă privești, zâmbești și tu.
Te așezi lângă mine și mă saluți,
începem o conversație banală,
dar chipurile ne trădează dorința
unor pătimașe săruturi.
Ne plimbăm,
savurăm fiecare clipă petrecută împreună,
savurăm peisajul,conversația.
Totul se ajunge la un sfârșit,
ne despărțim cu intenția de a ne revedea,
o mare iluzie.
Ziua se încheie cu o tristețe în sufletele noaste,
dorințe trecute în misterele fanteziilor.
Zâmbesc, am reușit să te revăd.