agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-02 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Singur / într-un timp al nimănui
transparent și dens ca lentila unui telescop de astrograf încă mai tânjesc să-mi simt inima sub călcâi de femeie tânără Mă las răsfățat de spaima sau voioasa mea deznădejde care noaptea ia înfățișarea unei sirene blonde cu ochelari roz / îmi intră în casă pe fereastră și în timp ce-mi dă târcoale înghite treisprezece cuțite de bucătărie Ultima dată răstoarnă pe masă lângă PC-ul meu Siemens Nixdorf (luat la second hand) un juvelnic cu pești vii și înainte să-și facă numărul se dezbracă / îmi sare pe genunchi râde și fumează ca la ea acasă Abia încep să-mi dau seama cât este de ușoară și amazoana îmi spune că vom lucra împreună / Eu voi curăța peștii iar ea mă învață să fac dragoste și de câte ori voi suspina de plăcere va înghiți un cuțit de bucătărie Cum se mai fâțâie și chicotește cu fiecare moacă măslinie sau crap spintecat când îi strâng șoldurile fragede între coate Și cum mai geme și cum mai tremură când mojmondesc cu degetele cleioase și le smulg bieților pești din cap gingaș zimțuitele lor pânze roșii de traforaj Este curând la al zecilea cuțit înghițit șiroind de sânge și icre când câțiva bibani îi sar pe genunchi / între pulpe și peștoaica prevăzută cu două cozi / încearcă să-i prindă și-i scapă între sâni de unde își mișcă ritmic boticurile roz N-am încotro îmi hârâie solzoasa cu limba-n ureche după ce înghite și-al doisprezecelea cuțit Bucuria sau aventura bucuriei în marginea cruzimii îmi poruncește să fiu cu ochii pe acești pești în agonie să le culeg spasmele / să mă scald ca-ntr-un râu în acest desfrâu de țipete mute / dacă vreau când te iubesc să cunosc extazul... în curând n-o mai văd printre salturile carașilor de pe masă care parcă vor să zboare Doar câțiva lufari o privesc liniștiți printr-o perdea de solzi când farmazoana înghite și-al treisprezecelea cuțit și / cum s-ar zice mor fericiți
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate