agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-03 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
În seara-aceasta tristă de vară, parfumată,
Când aerul își cerne miresme de-alcool, Când florile subtile de-acacia mă-mbată... Aș vrea s-adorm sub cerul seninului Tyrol. Tyrol, romantic nume, în care, voluptoase, Se-mbină vagi senzații de-amoruri și de vis, Discret mi-au plâns în suflet pădurile-ți umbroase Și cerurile tale cu nuanțe de iris. Tyrol, cu văi de umbră și-amurguri roze pale, Ușor palpitătoare pe zările pustii, Eu te-am văzut în cadre pătrate sau ovale Din cărți cu file roase și scoarțele aurii. Eu te-am văzut aievea pe pânzele colorate, În magice tablouri cu rame de eben, Pe care-un soare galben, cu razele-i perlate, Stropea pe albe orașe fantasticu-i polen... O clipă-nchizând ochii, zăresc ca printr-o ceață Foburguri lucitoare, cu drumuri de decor... În fund un munte-și nalță făptura lui măreață, Pe-al cărui vârf zăpada plutește ca un nor. Pe străzi... mișcare, larmă; la geamuri, visătoare, Cu ochi noptateci, fete lucrează surăzând... Trist țitera răsună, și berea dătătoare De vise și de doruri spumează cascadând. O gureșă flașnetă răsună ca vrăjită La porți întredeschise... și palizi cerșetori, Cu brațele informe și vocea răgușită, Cerșesc o pâne albă la cei îndurători... Și-amurguri somnolente de magică lanternă Se-mprăștie pe ceruri, timide apoi descresc... Pe-ntinderi seara pare ciudată și eternă... Fragmente dulcio din Freischutz pe dealuri rătăcesc. Cu haine verzi, vin leneș acasă vânătorii, Pe podurile-arcate căruțele se-ntorc... Zdrobiți de munca zilei ajung și muncitorii, Femeile pe praguri din albe fusuri torc. Se-așează-ntinse mese în vesele pridvoare, Și-n jur aleargă glume... din ceruri noaptea cade, Iar când, sorbit, și vinul se mântuie-n ulcioare, Bătrânii-ncep să-ngâne nostalgice balade. Și țitera suspină, în notele vibrate Prinzând apuse doruri și simțuri primitive... Zburând, lepidoptere cu-aripi îndoliate Se-opresc și mor în para luminilor lascive. Pădurea-nalță brațe de șoapte muribunde Și vocea ei murmură ca sunetul de val... Pe lacuri transparente, cu palidele unde, Cântând își duc pescarii caicele spre mal. E-atât mister pe dealuri, pe-ntinderi și pe vale! Atât fior în zvonul de frunze și de vânt! Și-atât parfum planează pe neaua de petale... E-atâta rai în ceruri și-atâta pe pământ, C-aș vrea, în seara-aceasta de vară, parfumată, Când aerul își cerne miresme de-alcool, Când florile subtile de-acacia mă-mbată... S-adorm vrăjit sub cerul seninului Tyrol.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate