Mi-e frică de timpul trecut al lucrurilor,
de aceste tonuri subterane care mă înspăimântă.
Răzbat în aceste ceasuri de tristețe și simt
că aceste taine îmi sunt parcă dintr-o altă lume.

Sunt doar o umbră și jocul meu pe acest pământ
e doar o supremă amăgire a sufletului meu. Dansul
muzicii mele este extazul suprem al timpului.
Sunt doar o victimă a supraviețuirii mele!...

Am ajuns într-o navigare a ispitelor, a umbrelor
în această fermecătoare și solitară viață de om
singur. Sunt gol, sărman și cerșetor și fug de trista mea
povară în umbră și în cântecul singurătății mele.