agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-05 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Abia cântă vrăjitul meu caval
și am văzut trecând în carnaval, țărani de in, fierbându-și ciorba, și oratori care mănâncă vorba; vorbesc poporului haotic, întind peste acțiuni un linoleum, ca în onguentum populaeum pun în cuvinte elocvente un narcotic, și dau maxime cum să ne purtăm: - "Suntem Orient. Să ne dezorientăm!" Văzut-am și acele sfere în care-adâncurile sunt petrolifere; un om, un caracter ca un crater, rapace, și parveniți în marmoreane teme spălându-și pielea lor de pachiderme. Și toți se-ascund sub casta-carapace. Și am văzut o tânără cu suflet gol, - mai gol decât un music hall - gătită ca o floare pe ombelă... Și prințul cu floretă și paloș, dar în corăbiile unor galoși, și cu umbrelă... Și diplomații care mint parcă vorbesc din pipermint. Acolo am văzut la revelion sau la un match pentru săraci încununatele cu satirion. Și sufletu-n acest canon canin s-a întărit ca pielea în tanin. Acolo am văzut eroul sedentar pe care l-am fixat cu gestul mitic, și din grăsimea lui puhavă a țâlnit sub palma mea, acidul palmitic... Și tânărul bolnav de paranoia, pe care-l face grandoman femeia, visa că se ridică în Sequoia giganteea. Scârbit, m-am ridicat încet și am văzut o viață de poet: dantelă-n mâinile unei femei, o dramă cu subtile paragrafe, cu iambii suitori, troheii, și săltărețele dactilografe... El - vrând să pună-n versuri ordine - punea în viața lui dezordine... În goana după visele avute purta (fiind de-ambrozie-amețit) hamei pe frunte, a găsit, în fân cosit, femei pierdute... Și își alintă versurile sale cu sentimentul unei marsupiale. În veacul nostru de afetărie, sub mâna care fabrică literatură, curg râuri albe de maculatură, și poezia e papetărie. Acolo,-n lumea lor universală văzut-am adâncimea cea superficială, Ideile mărețe cu opinci, cocote cu credința Simforozei... Și critici, ipocriți ornitorinci, în lumea poeziei și a prozei, și plictiseala lungă ca o sală... Și învățați cu adâncimi de scorbură... Și capodoperă de marmoră artificială. Atunci strigat-am, de mânie plin: - "O, țară, te admir când storci subtilitatea ta din vin și gloria ta din grâne și din porci!" Megalomanilor le-am zis: - "Megalomani, la Megalopolis!" Cum v-aș cânta la toți o liturghie... Căci voi, ce ocupați o mare arie și nu sunteți decât o carie, prin care suferința cu burghie ne sfredelește până în inima țării, nervul răbdării. ne răzbunați cu traiul insolit. Din viața voastră, nici un coprolit nu va rămâne. Voi, ce jefuiți, voi, ce trăiți cu ochii-nchiși, soboli, dormiți, râdeți, benchetuiți, și nu dați artelor nici un obol... Și când muriți, sunteți muriați, siliciu, caldu... Înviați!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate