Cu-o mână de păstăi în vremuri grele
Când sărăcia printre noi avea cărare,
Măicuța noastră ne făcea mâncare
Un borș acrit cu patru zărzărele.

Mâncam cu poftă toți, băieți și fete,
Din borșul acru dres cu lapte, ou și cimbru,
Din mămăliga cât un cap de zimbru.
Doar tata mai trăgea câte-un poslete.

Desculț în curte eu, desculți și frații,
Din primăvară-n toamna cea cu brumă
Călcam puțina iarbă ca o strumă.
Era plăcerea altor generații.

Cu-o mână de păstăi în vremuri grele
O bătrânică astăzi făr’ o pensioară,
Fierbe-ntr-un ol de lut de-odinioară
Un borș acrit cu patru zărzărele.