Se lasă noaptea, un covor de stele
Dar ceru-i încă de lumină darnic
Și în amurg alintu-i doar paharnic
Jurând credință încântării mele.

Și-acesta curge în ființa-mi harnic
Un abur dătător de gânduri grele
Doar ochii îl cuprind în arderi cele
Și cu atinsul te înșeli amarnic.

Curând va înceta această fală
Și luna va fi leneș iar stăpân
Și îmbrăcată-n hainele de gală.

Eu îi voi strânge razele la sân
Și-n dulce desfătarea cea egală
Un colț de astru-n firii joc rămân.