zorii zilei printre franjurii pleoapelor tale
tablou fără ramă
în palme țin un chip din care îmi sorb viata
îți sarut mâinile, îți sărut fața
am respirat cu tine același oxigen, acum,acum sunt bine
acum nu mă mai tem
privesc năuc prin oameni, chiar nu mai am stafii
nici îngeri retardați,nici spaime
...doar tu știi
culeg plăceri divine din buzele-ți de miere
m-am încuiat in tine
văd Parcul IOR seren, tabloul nostru
cand lacul ne privea în Mai
își folosea drept lanternă Luna, eu mă certam cu el
ne lumina în față, noi ne strângeam mână
e dimineață
eu ochii plini de vise încerc să ți-i sărut
sub pleoapele-ți închise lumini tu ții captive
și-ți joacă în ochii atât de mici și de naive
ne înghite asfaltul, ce căldură toridă
hai sa mutăm patul în sufletele reci
să ne iubim acolo, să le încalzim pe veci
ce soare puternic, faci ochii atat de mici
mă joc cu ei
ating nasul și buzele iți ard de sete, simt
te las să sorbi din mine, te las să ma cuprinzi
ne contopim într-unul
și ne topim
iar seara adormim un trup
noapte bună!
iar zorile fac două