Dormeam în tinere brazde de fân,
grele în văzduh de mătrăgună,
cum într-o cămașă de mire.
Umbra mea stătea lângă mine
ca un iaz de argint.
Treceau asini, și paseri treceau,
și frunze dulgherite de lumină.

Deodată am ieșit din somn
cum din teacă un paloș iese -
șarpe ușor șuierând...

Pe iaz ceața își lăsase
țipătul ei de sugrumat și nu puteam
zări chipul în care stătea atâta
pământ visat de pierduții pe ape...

Zăream o palidă strună și mâna
blândului Rege David răpus
de muzica migdalelor căzând…