Hârtia goală e-un prilej de frică
Și proxim vers nu știu unde mă duce
Aștept cu nerăbdare mă educe
Căci planurile-ntotdeauna-mi strică.

Și vidul infernal stă să m-apuce
Da'i tot închipuire la o-adică
Și poezia din mizer ridică
Golgotă și a patimilor cruce.

În noapte stau atent în vântul rece
Să prin fărâma dulce de divin.
Mă simt înaripat cât îngeri zece

Și-o bucățică de divin devin.
Dar în secundă clipa albă trece,
Cobor în mine c-un pocal de vin.