marea m-așteaptă
voi pleca într-acolo
cu suflet amar și bătrân
dar și-amintirile unui trup tânăr
ce dogorea mai profund ca nisipul
acum voi ascunde scoici sub genunchi
să-mi vuiască urmele
seara-ntre valuri
să-și amintească inima mea
furtuna înaltă ce-i umplea ochii
atunci când pe-aproape-i treceau femei
cu părul negru sau galben ca soarele
femei cu privire de miere și vin
atât de sălbatice și de-așteptate
femei care-acum vor fi vechi rogojini
să-și șteargă nepoții picioarele

fără amintiri nu plec nicăieri
singur acolo cu marea în față
aș putea plânge ca un bărbat
văduv de vise și de speranțe
fără amintiri nu mă duc
nu aleg
să fiu doar o scoică
strivită uscată