când ai plecat
mi-am spus că lumea e o perie de sârmă
de care mă frec
când mi-ai spus că iubirea ta dezmărginită
a intrat la apă ca într-un cerc
mi-am spus că nu ești tu aceea

eu te caut îmi doresc o femeie pe care
să o iubesc. și atât.
iubirea mea să-i fie suficientă, știi
ea nu, nu trebuie să mă iubească
doar să mă înțeleagă să știe
așa iubire nu moare

vreau o femeie care să se lase iubită
să-mi șoptească dimineața: tu mă iubești, măi
și să plece la serviciu
să mă sune să-mi strige: nu te iubesc, bestie
sunt a ta, alex
să îmi danseze din buric să-mi sforăie în ureche
să doarmă cu gura deschisă să-i curgă saliva
pe pernă să-mi poarte cămășile să nu-mi calce
să nu gătească să fie isterică să fie tandră
să fie așa cum nu-i nicio femeie în lume
să-mi poarte copiii prin ștrand să se spele
pe dinți de trei ori pe zi să nu-mi fumeze țigările
să nu-mi rupă poeziile să fie obsedată de păr
să se penseze pe picioare să vadă fiecare scamă
să asculte muzică românească să-mi cânte
să-mi țipe să-mi fie vie să-mi tremure în brațe
să mă strige ”alex” în pat să aibă trei orgasme
pe noapte
să nu plece să nu plece să nu plece

îmi doresc o femeie care la capătul vieții
să înțeleagă cât de mult m-a iubit,
iubind-o