agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-12 | |
Atunci când liniștea m-apasă
Și rece-n suflet mi se lasă, Sperând că pot să-l încălzesc Vechi amintiri îmi răsfoiesc. În gândul meu, ca-ntr-o idilă, Se-ntorc încet, filă cu filă, Tot ce uitarea uit-a sterge, Dar mintea mea stă și alege. Eram ca Soarele și Luna, Dar nu la fel, dintotdeauna... * Eu, Soare, pentru mulți un zeu, Ce nu știau cât mi-e de greu Singur mereu acolo sus, Zilnic pornind înspre apus, Iar cănd ajung unde-am privit În loc s-apun am răsărit. Doream ca ea să se oprească, Ființa mea să o privească, Durerea mea să o asculte, De spus erau, atât de multe. Luna din zbor nu s-a oprit, În urma ei iar am pornit Și dintr-un loc sfințit în cer Am reușit timid să-i cer: „-Lună, fi mireasa mea! Nimic în lume n-aș mai vrea, Mi-ajunge doar să te privesc Și stele-n păr să îți sădesc. Deși lumina mă-nconjoară Și-n mine ard călduri de vară Eu simt că-ngheț când nu zăresc Pe cer divinu-ți chip zeiesc.” Fața ei albă mă privește, O clipă-mi pare că roșește, Dar glasul ei n-a-ntârziat Să murmure din înserat: „-Tu, Soare, orbitor mereu, Să ști că-mi vine foarte greu Să mă gândesc la ce mi-ai spus, Căci e prea mult. E prea de-ajuns! Dar un răspuns tot îți voi da, Regret că nu și inima. Noi împreună nu vom fi, Fiindcă-n lumină aș păli, Iar stelele din părul meu S-ar îneca-n surâsul tău Și tu la fel de-ndurerat Vei rămânea în cer uitat. Căci asta este viața noastră Și soarta n-o să ne unească - Tu ești stăpânul zilelor, Iar eu regina nopților.” Răspunsul ei m-a-ncremenit, Speranțele-mi a năruit, De-atunci nici nu mai pot să zbor, Nici să iubesc, pân-am să mor. * Eram ca Soarele și Luna, Dar nu la fel, dintotdeauna, Noi îns-am fi putut trăi, Alături noapte, zi de zi. Dar, dacă nu a fost să fie Și tot ce-i mort nu reînvie, Să ne gândim unul la altul Și-n cer să ne-auzim oftatul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate