agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1745 .



Eram ca Soarele și Luna
poezie [ ]
Poemele iubirii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [CULITA ]

2010-08-12  |     | 



Atunci când liniștea m-apasă
Și rece-n suflet mi se lasă,
Sperând că pot să-l încălzesc
Vechi amintiri îmi răsfoiesc.

În gândul meu, ca-ntr-o idilă,
Se-ntorc încet, filă cu filă,
Tot ce uitarea uit-a sterge,
Dar mintea mea stă și alege.

Eram ca Soarele și Luna,
Dar nu la fel, dintotdeauna...

*

Eu, Soare, pentru mulți un zeu,
Ce nu știau cât mi-e de greu

Singur mereu acolo sus,
Zilnic pornind înspre apus,
Iar cănd ajung unde-am privit
În loc s-apun am răsărit.

Doream ca ea să se oprească,
Ființa mea să o privească,
Durerea mea să o asculte,
De spus erau, atât de multe.

Luna din zbor nu s-a oprit,
În urma ei iar am pornit
Și dintr-un loc sfințit în cer
Am reușit timid să-i cer:

„-Lună, fi mireasa mea!
Nimic în lume n-aș mai vrea,
Mi-ajunge doar să te privesc
Și stele-n păr să îți sădesc.

Deși lumina mă-nconjoară
Și-n mine ard călduri de vară
Eu simt că-ngheț când nu zăresc
Pe cer divinu-ți chip zeiesc.”

Fața ei albă mă privește,
O clipă-mi pare că roșește,
Dar glasul ei n-a-ntârziat
Să murmure din înserat:

„-Tu, Soare, orbitor mereu,
Să ști că-mi vine foarte greu
Să mă gândesc la ce mi-ai spus,
Căci e prea mult. E prea de-ajuns!

Dar un răspuns tot îți voi da,
Regret că nu și inima.
Noi împreună nu vom fi,
Fiindcă-n lumină aș păli,

Iar stelele din părul meu
S-ar îneca-n surâsul tău
Și tu la fel de-ndurerat
Vei rămânea în cer uitat.

Căci asta este viața noastră
Și soarta n-o să ne unească -
Tu ești stăpânul zilelor,
Iar eu regina nopților.”

Răspunsul ei m-a-ncremenit,
Speranțele-mi a năruit,
De-atunci nici nu mai pot să zbor,
Nici să iubesc, pân-am să mor.

*

Eram ca Soarele și Luna,
Dar nu la fel, dintotdeauna,
Noi îns-am fi putut trăi,
Alături noapte, zi de zi.

Dar, dacă nu a fost să fie
Și tot ce-i mort nu reînvie,
Să ne gândim unul la altul
Și-n cer să ne-auzim oftatul.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!