până la intersecție
nu știu de ce am vorbit cu reținere
oricum nu suntem vip-uri
nici amici cu toți șoferii de taxi
pe caniculă se cere răceală
câteva pungi cu gheață
peste fractura luminii
intru în noapte ca în sala de operație
frământare inutilă
nu ești
te caut prin camera pustie
adorm
jumătate de vis în anestezia altui drum
cu intensitatea și culoarea promisiunii
pleoapele cad peste cioburi de iluzii
în ambientul muzical obișnuit unei desprinderi
la trezire încerc continuarea
printr-o cafea amară
ziua e doar oglinda spartă a gândului