De-atâta lumină
Toți am ajuns transparenți.
Ziua e-o simplă radiografie
Cu umbre fierbinți.
Numai coloanele negre ale chiparoșilor
Veșnic prezeni
Mai măsoară distanța pustie
Dintre noi și părinți.

În lumină căutăm cuvintele lor,
Ochii lor, mâinile lor,
Ca pescarii stele de mare,
Vietăți fantomatice, de duhuri altoi.
Adâncul de sus, amăgitor,
Are gust de iod și de sare,
De sărutul cu care suntem datori
Părinților ce-au evadat din noi
În mările-acestea solare.