dacă timpul e o clepsidră cu nisip albastru
când vine noaptea putem să ne luăm bilete
către soare și să îl atingem înainte să se întunece afară
ca să depozităm lumina între degete și să o aprindem
când va fi mai negru în jur
atunci nu ne vom atinge

când se va scurge nisipul
și se va roti clepsidra
timpul se va opri și vei putea
să te strecori pe la spatele ei
să o lovești și să o trântești la pământ
fără ca ea să știe sau să simtă

până la urmă există doar două tipuri de atingere
cea care te face să te simți fericit/ă
trist/ă scârbit/ă
frumoasă și poet/ă
ca un scriitor obosit căruia apa îi sculptează pe abdomen six packs

și cea care te face să nu mai simți nimic