august-
cărarea șerpuită din grâu îmi poartă pașii,
peste cocoașa dealului spre casa bunicilor,
arunc copilărește cu bulgări de pământ spre cer,
stoluri de vrăbii se răsucesc în zbor ca frunzele
întoarse de vânt pe-o parte și pe alta,
o vrăbiuță a fost stopată din joc, rănită întinsă în grâu,
o ridic cu durere în suflet și mă întreb:
"Dacă regreți, mă copile, de ce rănești?"
Încerc cu emoții să-i dau apă din pârâiaș,
învățat de mama, că-i bine să bei apă,
dacă ești speriat sau te lovești,
dar n-a fost chip, rămâne stinsă,
iar pe obrazul meu,
două mărgele-