Cine ești tu străinule,
De-mi faci inima să tresară,
Iar nopțile amar și chin
În insomnii de vară?

Șuvoiul gândurilor tale
Le sorb adânc, cu lăcomie,
Mă-mbăt și azi, mă-mbăt și mâine
Sperând minuni ce n-or să fie.

Străinule, cu chip de gând
Ce ne-ntâlnim doar prin cuvânt,
Mai scrie-mi azi, măcar un rând,
Să știu că sunt și eu un gând
Pe care-l sorbi din când în când.