Prietenos, pe o piatră rotundă de râu
la poarta închisă a mănăstirii
stă așezat un om pleșuv.
Diavolul-șarpe de sub ea
îi șuiera-n urechi;
nu intra,
sunt în sufletul tău încolăcit,
degeaba de închini, de-a surda te rogi,
în tine locuiește ura. Ca o pradă,
storci și sufletul din trupul săracilor
pentru câțiva arginți,
ei nu te știu, nu te cunosc
te-au crezut de-al lor,ești un fariseu.

Se deschid porțile mănăstirii,
ramâi afară,
fără să le spurci și gândul la mântuire.
Ei te pot ierta pentru nimicul
prin care i-ai amăgit să te creadă,
eu nu te iert, ești un prefăcut
formal, mă părăsești
nu-mi ridici nici un templu
le-ai furat arginții.