din cinci în cinci minute jefuiesc timpul acesta
apoi mă cuibăresc tiptil în mine
mă strecor
picătură cu picătură
o figură fantomatică își râde de mine
nu de mult întrebam de mine pe străzi pustii
tăiam adânc ziua și
jumătate din noapte desenam umbre
din cinci în cinci minute îmi vine să mă strig
nu știu
să mă întorc sau să merg înainte așa
goală de vise

sau să te iau în brațe și să-mi adun ființa toată
de prin moleculele tale
să te sorb cu privirea
ah
cu privirea
aceea aruncată așa
peste umăr
să număr apoi secundă cu secundă timpul acela pe care nu l-am trăit niciodată
să citesc cărți despre visele tale
sărutându-ți buzele albastru crescute
în aripi