agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-22 | |
trec prin viață ca un somnambul
din tot ce a fost a rămas în mintea mea doar un șir de cuvinte ca un șarpe constrictor umbrele taie drumul într-un efort de cunoaștere apriorică lumină-i tot ce-ating sexul un simptom moartea leacul dorm în camera de plută a lui proust de 1001 de nopți chinuit de un sindrom guiness book în jurul tău pot roti orașul ăsta întunecat un trup bate în carne un spânzurat cântă într-un clopot cu cât răul expandează în lume crește poezia ca un fel de anticorp al umanității câtă frumusețe în fiara asta emanând involuntar poezie! câtă dezamăgire să-ți văd radiografia plămânilor ! credeam că în tine înmuguresc aripi orgoliul de a fi poet seamănă cu acela al condamnatul la moarte care s-a lăsat feliat fiecare pojghiță fotografiată conservată digitalizată amprenta lui organică a rămas nemuritoare indestructibilă oare putem păcăli îngerii la modul subtil ca și cum le-am retrage o carte din pachet cred că nu s-ar preface că nu văd oare nu cumva acesta este de fapt planul de ce sus sunt răspunsuri pentru toate drumurile noastre înseamnă că undeva cineva a prevăzut și planul b înseamnă că putem rescrie tablele cu legi noi sfinții și geniile sunt din același aluat făcuți numai că primii când au văzut toiagul lui dumnezeu în pustie și-au plecat ochii pe când ceilalți au privit soarele în toată splendoarea sa și au înnebunit există în sfinți o genialitate a omului simplu dar geniile au limitele lor acum cunosc în parte dar atunci vor cunoaște pe deplin precum au fost cunoscuți și ei iubirea mea suferă de progerie trupul tău de porfirie ești meduza irukandji de o sută de ori mai otrăvitoare ca tarantula înghit viața pe stomacul gol apoi mă poți îmbrățișa ar fi trebuit să bei cu iuda într-o speluncă de la marginea pădurii ghetsimani cu o noapte înainte în definitiv era singurul intelectual dintre discipoli poate ai fi putut să-l convingi că freudian vorbind ridicarea pe o creangă de copac într-o frânghie sau pe cruce ține mai mult de un complex falic atunci acest șir de cuvinte nu ar fi avut rost și umbrele ar fi fost doar drumul și noi o tăietură subțire în el
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate