dis-de-dimineață
don quijote și eminescu
au intrat în camera mea
și mi-au adus un balot de plută
toți prietenii mei se visau
marii privilegiați ai speciei homo poeticus
mai privelegiați decât l’enfant proust
așteptând sărutul matern
pentru intrarea-n paradisul
de dinainte de cădere
savurând înainte de culcare
o infinit de dulce madelaine de copil
la umbra viselor în floare
șapte mii de ani
dând timpul înapoi
secundă după secundă
amintindu-ne numai clipele fericite
ori cele -n care am fost fericiți
sau când ar fi trebuit să fi fost fericiți
până nu se schimbă semnele vremii
și intrarea pe ușa interzisă ne prinde
fără dureri de dinți de ochi de sânge de vertebre
prin care urcă spaima zilei de mâine
a prietenului ieșit la pensie
numai ca să uite orașele ticsite cu crimele
și dosarele penale ce i-a arestat
în aceeași măsură
pe cei vinovați ca și pe cei nevinovați
după care eminescu desfăcu balotul de plută
și începu să capitoneze pereții odăii
în care cele mai ilustre personaje ale lumii
ieșeau din biblioteca paradisului
veșnic meditând veșnic citind veșnic scriind
navigând pe întinsele mări ale nordului numai ale nordului
ori se bărbiereau după o lungă călătorie
prin iliada și faust cerând milă pentru învingători
se pregătea de ospățul învinșilor
aducând la masa cinei de taină
porumbei albi, moi și negrii corbi
ai destinului care mă urmează
ca o umbră a zilelor și nopților pierdute
și aruncate în mare nicicând regăsite
acele o sută de mii de hărți ale drumurilor spre comori
de pe pergamente nedescifrate
răsfoite de palma udă
a reginei antice nedecapitate
nu mai dură mult până când
prietenul meu evadat din cercul vicios
îmi spuse că pe străzi
s-au pornit gigantice picamere
urieșești sfredele de ultimă generație
mașini de găurit până-n adâncul pământului
drujbe care să taie toate pădurile
și cântecele păsării- clopot să -nceteze
toate stihiile infernului de dinainte
și de după potop s-au pornit deodată
pentru a scoate din temelii
fragila cameră de plută
capitonată cu multă migală
de eminescu și don quijote adormiți
lîngă turnul babel ce creștea uriaș
din camera mea și până dincolo de norii
albi,moi sau negri
din ciocul sfâșiat al corbului
care nu poate să moară