eram în piața unirii când o țigancă pletoasă s-a apropiat de mine
m-a mângâiat pe creștet
credeam că o să-mi smulgă părul sau o să-mi pună în vârful capului vreun păduche
i-am dat 10 lei 50 suta portofelul și geanta
când am întins palma a țipat vai
de parcă ar fi văzut acolo tranșee cu soldați împușcați

îmi spuse ai linii apăsate care duc dincolo
a mai țipat odată vai
fii atentă într-o zi va cădea un stâlp de telegraf peste tine
dacă vei alege să râmâi chinurile îți vor jubila prin carne
vei fi un soare confuz în recluziune care nu a gustat strălucirea

nu să știți eu nu mă confund cu nimeni
m-am uitat în jur
țiganca dispăruse într-un fum fierbinte care mi-a intrat în gâtlej cu iuțeală
în geanta mea nemișcată între timp se adăpostiseră
un bărbat neînceput cu costum de la firma „ionel”
câteva cărți la întîmplare de la librăria din colț
un arab cu o parașută studentă din hotelul cu turle care anul trecut a fost o biserică
porumbeii ce mâncau semințe pe marginea gazonului
și havuzul din care făceau pipi trei băieței din fontă

îmi dau în cărți rezemată de un perete de beton într-o trecere subterană
pentru că îmi ieșise o pasență minunată aseară
despre o toamnă cu jartiere care mi-a cusut frunze de piele cu un ac țigănesc
apoi adorm subit
devin o mică statuietă din încrengătura femeilor ce n-au putut iubi
știind că marele somn trebuie dedicat frumuseții interioare
văd negru în fața ochilor
ca și cum în viața mea ar fi explodat un cartuș cu cerneală






(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)