Oare cine e-n trăsura morții
Cărui faceți pe făgașuri ude
Mic cortegiu către stâlpul sorții
Tu și Toamna, singurele rude?

Fost-a mai ciudată-nmormântare?
Din brocarturi moi și colorate,
Brațul tău țâșnește și brățare
Îi vădesc spumoasa voluptate!

Care dintre voi mai mult iubește
Pe cel mort? că Toamna - văd - îi scoate
Aur din Brumar și-i rânduiește
Peste dric, de pică și pe roate!

Grunji de aur pus-a-n crâng și-n cale -
Aur care mult mai trist arată
Decât aurul din criptele regale
Și decât brățara ta bogată!

Iar deasupra mortului susține,
Semn firesc al zilei funerare,
Împotriva clipelor senine,
Jerba grea de plumb din zare-n zare...