„Plângea noaptea când ai plecat,
Iubito, în lumea rece
Și p mine m-ai lăsat
Singur între stele.
Curgeau lacrimi albe
din ochii tăi căprui
și Iadul te implora
Cu mine să rămâi.

Iubito, în lumea rece,
Fără viață,
Din clipa în care ai plecat
Să mergi și să salvezi sufletu-mi
Din veșnicul tău păcat,
A rămas un deal pustiu
Unde încă te mai aștept
Pe iarba cea amară
Și arsă parcă de soare,
Cu obositul fum
Și cu lacrimile dulci
Pe care noaptea le arunca când
Tu, iubire, fără mine,
Tu, iubire, a plecat!”