Nu am ce sa-ti mai spun, cand ploile de vara se sting in curcubee,
Si nu stiu care-i drumul prin lacrimile tale, in suflet sa-ti ajung,
De-acum a venit toamna si vreau sa-mi mut tacerea, in alta orhidee,
Sa-mi infloresc cuvinte, in varfuri de sageti, ce zambetu-mi strapung.

Din gesturi ti-am dat forma, sa-ti pot modela chipul, cand dor imi e de tine,
Si-am invatat sa plang, cand fara voia mea, ti-am adormit sub pleoape,
Ne-mvaluiau amurguri, de parca-mi fi fost printi, nascuti in baldachine,
Si tot mai mult vroiam, sa-mi fie departarea, cu-n suflet mai aproape.

O ratacire-n valuri, o stea cazuta-n mare, asa te recunosc in fiecare vis,
Un curcubeu de flori, un pod peste uitare,pe unde trec grabit spre zori,
Un vers pe colt de cer, pe care doar privirea cu lacrima l-a scris,
Rugandu-te s-alegi sub care dintre pleoape, doresti sa te cobori.