chiar nu crezi că despărțirea noastră
a fost la înălțimea iubirii?
uite
acum îmi despachetez sufletul din plasele
kaufland și-l risipesc prin lucruri
mi-l picur pe obraji pe gât îl zdrobesc
sub papuc
mi-aș fi dorit să-ți spun că nu ai putut
să-mi împachetezi toată iubirea din toți
anii ăștia dar cred că asta știi și tu
și aș vrea să te uit elena să te urăsc
să nu-mi mai fi puștoaico dar tu
mi-ai intrat în carne ai trecut prin
mine către o altă iubire sau o altă
pădure de mesteceni
încă te strâng în brațe noaptea te beau
te fac mireasă într-o eternă nuntă în cer
mă rog să pot păstra distanța dar
distanța e mult prea mare
și râd pentru că fericirea e atunci când râzi
nu nu înnebunesc dar crestez insomniile cu tine
tu cobori din pereți te ridici din parchet
mă privești dispari când deschid ochii
visul nu mai e vis apa se varsă în apă

n-ai fost niciodată atât de slab alex
îți simt coastele eu mi-am pus ochelarii
de soare așa nu mă vede niminea am spus
am plecat elena
afară mi-au fiert lacrimile între lentile și pleoape
am râs pentru că fericirea e atunci când râzi

mă gândesc
tu ai fost mereu poarta prin care fugeam
să aprind stelele
noaptea trecută n-a fost nicio stea
bezna curgea în beznă
dar am plecat

acolo de unde nu mă voi mai întoarce
niciodată