se scutură de vremuri
răspândind polen din trecut
strănut
imagini voalate se răzlețesc
la pândă tăcerea
scorbură pentru timp

doamnă cu suflet singurătatea
își lasă papucii pe trepte
între frunze de iederă
mă ademenește înlăuntru
mă trage spre ea mă sărută brutal
mă pipăie toți porii se dilată
se-aud bătăi la ușa mea
îi răspund
mă-ncolăcesc
de trupul ei
scrâșnesc inelele

timpul geme
turtit între noi

(29 august 2010)