„O aprind cu bricheta moartă,
Un fum mă-nvăluie
Și-n momentul în care intră-n mine
Mă cuprinde o stare de forță,
Cad lung pe pat și amețesc
Dar trag din ea în continuare
Și fumul tot mai greu în plămâni înnoată
Și lumini în cameră văd parcă.

Se stinge ușor o lumină,
Apoi încă una se mai duce
Și fumul din mine vrea să se culce.
Dar mai trag încă un fum
Și apoi încă unul
Și camera se aprinde din nou
Mai tare și mai tare
Și-n următoarea clipă îmi dau seama
Că sunt pe lună și pe soare,
Că văd eroi și oameni simpli,
Că văd scene de groază și orgii,
Și simt cum inima în mine strigă
»O,fumule! Din ce faci nu te opri».

Un alt fum și-o văd pe ea,
Ea, care vorbele mi le-asculta
Cum se sărută cu-o fiară,
Un monstru de odinioară.
»Dar stai! Nu se poate!»
Mă ridic, dar din nou cad pe spate
Acel monstru sunt chiar eu
Îl simt în sufletul meu.

Un ultim fum încerc
Și-n Olimp eu mă văd
Cu marii zei la masă stau
Și ambrozie dulceagă beau.

Arunc țigarea pe jos
Încerc să ma ridic, dar nu pot
Încerc să strig pe cineva, dar nu aude nimeni
Că eu nu mai pot.
Și ca prin minune apare ea
Prin fumul gros de marrijuana
Și-o mână îmi întinde
Dar eu n-o pot prinde.

»O, țigare blestemată
De ce și de cine ne-ai fost dată?»
Joint de marrjuana
Și fum gros și amar în camera mea
Asta e povestea în saptămâna asta,
Asta e pedeapsa penru greșeala mea.”