Incerc sa-mi ridic fruntea spre cer,
Cand dragostea e numai durere,
Si-n ultima clipa, continu, eu sper,
Ca ea dragoste-mi cere.

Nu cred ca voi sti din nou a iubi,
Cand dragostea mea tot dispare,
Si-ncet voi incepe din nou a trai,
Cu-ale vietii simple tipare.

Nimeni nu vede cit sufar in gol,
Al meu suflet singur cum piere,
Asteptand sa apara al dragostei sol,
S-alunge tristetea-i voi cere.

Incet si usor incep sa dispar,
Din viata lumii, departe
Voi merge agale, pe-al vietii tipar,
Sa uit de vorbe desarte.

Iubirea-mi va spune ce trebuie sa fac
Cand totul incepe sa piere
Si nimeni nu-mi cere in viata sa tac,
Doar eu vietii-i voi cere.

De cand nu mai stiu cum e sa zambesc,
Nimic nu poate sa para,
Mai mult dect pot eu sa iubesc
O zi sau poate o seara.

Nu stiu nici eu ce e fericirea,
Doar cat de mult o iubesc,
Dar ea imi arata ce este iubirea
Si eu doar simt ca traiesc.