Ca dintr-un cerc al florilor
Chipul tău răsare
Și-ntr-un moment al zorilor,
Te strig din depărtare!

Mă cauți ne-ncetat,
Dar la un moment dat,
Zărindu-mi trupul așteptând,
Te apropii alergând.

Din nou mi-aduci tu liniștea
Prin ochii tăi senini
Într-un suflet zbuciumat,
Străpuns adânc de spini.

Și simt în mine-un suflet alb,
Fraged,naiv și prea curat,
Iar când la pieptul tău mă strângi,
M-ascund în ochii tăi adânci.