trezindu-mă nori am văzut
în năclăirile cerului
am înțeles deslușit
negru lătrat de departe
fruntea în neguri cu vineți tăciuni
își încălzea amețirea

omule drag bătrânețea nu-i nor
n-o duce pe aripă vântul
nu crește dragostea-n brațele ei
nu vine în urmă-i plăcutul

trista ta stingere n-are contur
cum să-nțelegi și să-ți placă
frunza ce cade câmpu-n pieriri
înăbușirile toate
cum să triumfi surâzând fericit
când te-a cuprins de gât timpul