Gîndurile:
înalte abisuri
adînci culminări

care

te vor goli de prezent
(de răstimpul unde ai propriul loc)
spre a crește/descrește
mereu altfel între
ascundere și absență


totuși
ce altceva
ai putea fi între
absolut și nimic
dacă în viața asta
nenăscut de tot
rămîi mereu alături
de infinit

de infinitul
celor săvîrșite
întru desăvîrșirea
(sau poate preschimbarea)
ce nu începe decît odată
cu săvîrșirea ta?