Ce-am învățat...

Prezent acum la masa asta
Prefer să scriu ceva de mine
Pentru că-mi trăiesc greu viața
Presimt așa, ceva nu-i bine...

Am învățat că toate-s oglindite
Și cerul, și pământul, amândouă...
Gânduri, idei toate-s lovite
Scăldate-ntr-un ocean de rouă!

Am învățat că trebuie enorm să știi
Corect de vrei să treci prin toate...
Iar norocos, dacă vei fi
Multe transformi în realitate...

Am învățat că trebuie să lupți
E greu când viața o trăiești...
Cauți printre prăpastii punți
Găsindu-le doar când iubești...

Am învățat că viața naște pui
Ce vor să zboare...
Dar dacă-n tine avânt nu-i
Nu-i nici culoare...

Am învățat trăind prin grele,
Lumina apărând abia apoi...
Răzbind doar câteva din ele
Deja devin ceva mai moi...

Am învățat să am credință
Mare e-un ajutor Divin!
Deși, cam greu prin pocăință
Din greutăți, simți mai puțin...

Am învățat și să iubesc pe lume
E-un sentiment de nedescris...
Nu poți să-i dai măcar un nume
Nici să-l vorbești, și nici în scris...

Am învățat ce-i bunătatea,
Când familia mă primește...
Acolo, simt mereu Divinitatea
Care, cred eu, mă iubește...

Am învățat mult prea puține
Sunt încă mic, destul...
Vreau doar atât: să fie bine!
Oricum vine și restul...

Am învățat să tac câteodată
Umbrit fiind de neștiință...
Uneori, nu poate gura ca să tacă
Deși, nu-i rea voință!

Am învățat să mă desprind
De-ai mei, de-acasă...
Totul a fost cam prea rapid
Acum îmi pasă...