Ai plecat,
În urma ta...doar lacimi ai lăsat,
Lacrimi înghețate, lacrimi dulci de dor,
Suspină și stelele,și păsările-n cor.
Mă-ntorc brusc,un foșnet în coduru se aude,
Cred că sunt doar ale mele, iluzii crude,
Sau mintea îmi joacă feste
Dându-mi de înțeles,
Că acest individ,încă mă mai dorește?
Nu, nu pot să cred asta,
Tac și presupun
Că este doar propia-mi ficțiune
Ce se joacă cu a mea...afecțiune!
Acum plec,
Mă duc departe,
Undeva, unde inima mea poate să suporte,
Aceste crude..
Aberații.