din pântecul pașilor
se nasc tălpi bătătorite
prea speriate de carnea sângerândă
a bocancilor de defilare
din piele ecologică redusă
la branțul sărăciei

suspină codul nescris al durerii
cu parole ce nu pot fi descifrate
de palmele brăzdate cu neputințe
în miezul unui abis
ce nu-și aude nici ecoul
din rana sărată

bate un clopot
biserica se umple de îndurare
din ruga ce-și hrănește
flămândul

în genunchi plânge crucea agățată
pe umerii bătrâni și pregătiți
să plece-ndată din astă lume
și mama plânge.