Mult timp în urmă
Eram îndrăgostit de o crăiasă
De jumătatea vârstei mele
Plăceri ne împărțeam în codru
Prin poieni pe brazdele de fân
Ce-aveau parfumul mentei
Iar ploaia parcă-alături ne era
Cu dușul ei călduț de prospețime

Cândva
Mult timp în urmă
Cu inimă puternică de porumbel
Iubeam cum în povești doar se putea iubi
Iar ziua lungă cum era
Părea o scurtă clipă ce doream
A nu se mai sfârși vreodată

Acum aș vrea
Să îmi trec pașii liniștiți
Pe-acele locuri cu izvoare de scântei
Voi fi-nsoțit de gânduri doar
De amintiri ce-n tinerețe-au fost dorințe vii
Voi strânge-n brațe fantasma ei de altădată
Călcând pe-aceleași urme pas cu pas
Voi odihni pe brazdele de fân
Ce vor avea parfumul mentei
Și al ei