Nici nu știi cum au trecut anotimpurile
răzleț, abia ducându-și vetrele
prin foișorul cu vreme

undeva în mine e o moară
ce sapă adânc
tu umpli mereu hotarul
sub care cruci
se-ntorc în pământ

doar un mic respiro
cât să adulmec mirosul ploii
răpăind pe streașină
și memoria ta se-mprăștie-n
particule de lumină.