Transparent și zăpăcit,
Vântul trece prin zăvoi,
Salutând pomii grăbit,
Îi suflă lăsându-i goi.

Cioara șade zgribulită,
Scuturând din când în când,
O negricioasă aripă,
Parcă pe vânt alungând.

Trei pițigoi întristați,
Þi-ți-ți pe limba lor,
Le șoptiră altor frați:
-Nu ieșiți din cuibușor!

Chiciura i-a-nfrigurat,
Unul trage cu urechea,
Că de-acum s-a înserat,
Și nu i-a venit perechea!

Ici și colo, se ridică,
Vârtejuri de frunze moarte,
Prinsă-n el și-o păsărică
Adusă din altă parte.

Vârtejul se odihnește.
Ea rămâne jos, grămadă,
Vrea să zboare...amețește,
Mai rămâne o zăbavă.

Și-a depus seara, suav,
Vălul, trena...Noapte bună!
Pleacă și vântul hulpav,
Să doarmă-ntr-o văgăună!

Aurora Luchian Vaslui