pansez degetele cu pielea-ți fină
urmărit de oglinda cojită
ca nucile din hotarul copilăriei
cu rădăcini în formă de păianjen
flămând

în sân coltucul de pâine neagră
râvnit din toate părțile
mister

e un gard de sârmă ghimpată
cu două sensuri
încep să alerg înspre sud
cu tălpile însângerate
așezate la alt pol
obosit

adorm și nu mai doare
iubirea imposibilă
devorată de picioarele lungi
sentință definitivă
irevocabil
verdict.