și-n astă toamnă
pomii se dezbracă
iar tu îți pui încă o haină
și te împaci
curios
cu frigul

îți intră-n oase
mai puternic decât femeia cultă
din basmul rescris
în timp la umbră
confuză

îți leagă ochii
și mâinile de picioare
când mai rămăsese puțin de făcut
doar semnul de carte
respiră

s-a risipit ceața
acum când gleznele trosnesc
în bocancii ce calcă peste tot
bătând pas de defilare
pe coama
înfrântă.