de ce m-am retras pe drumul șerpuitor
într-o inevitabilă ședință a contrastelor
să-mi înalțe trupul cristalizat din cenușă
în adânc o clepsidră pe marginea căreia
mi-am ars tălpile în forma valurilor
fără o imagine a zilei de mâine îți spun
acum plantez copacii destinului
iubesc scriu în suflete cât îmi lipsești
să alături cuvântul de matricea lui
un minut
îmbrățișările tale au un parfum tandru