Ard blesteme în frunze,
cuțitele nopții
au ruginit în fântâni.

Cineva a spart un ochi,
de aceea pasărea
nu-și mai știe zborul,
iar copacii se lovesc între ei
cu gheare de fulgere.

Se scriu destine
cu litere îngroșate-
în sufletele acestea
mereu e întinsă masa
la care petrec doar zeii.