Saltă-un câine după iepuri
Printre brazde de pământ,
Intr-apoi și printre ierburi
Făr’ să piardă-al său avânt.

Simte miros lâng-o tufă;
Latră-un cântec, hăulit.
Crengi țesute-n rug de lufă,
Þin ascuns vânat dorit.

Dă târcoale-n jurul tufei,
Anunțând pe vânător.
Ca săgeata-n timpul luptei,
Fuge-n deal un rozător.

Când să tragă, vânătorul,
Vede coada lui codău,
Că dispare ca și sporul,
Urmărit scurt, de dulău.

Derutat de al său câine,
Și-a luat pușca, de mâner.
Tot așa... și azi și mâine,
Va vâna, de are fler.