Aceeași Himeră
îți este ursită

aceeași
își uită plexul
lipit de urechea ta

și

cînd se-nvolbură
îi auzi țipătul lăuntric
îl vezi înflorind
ca un lotus


aceeași se-nalță
din îmbrățișarea ta
cu orbite pustii

și

întoarsă
de niciunde/de oriunde
te îndeamnă
să-i sorbi prea-plinul
ca un făt ne-sătul
de desfăt

de trupul ei
încă fremătînd
între mîinile
și buzele tale