Când ochii nu mai vor să vadă,
Nici inima să mai îndure,
Închis în încăperi obscure
Mă iau cu îngerii la sfadă

Am scrijelit în cărămidă
Povești ce n-au cum să le șteargă
Fără să-i fac să înțeleagă
Tristele chipuri din oglindă

Scot la lumină dintre rânduri
Umbre ce n-au cum să le vadă
Sumbre povești de altădată
Pun stăpânire peste gânduri


Am să mă lupt o viață-ntreagă
Să dau lumii motiv să spere
Las moștenire o avere
Celor capabili s-o-nțeleagă