Coșmarul Cameliei

I

Voi căuta să uit, să pierd aceste,
În umbră
Corăbii
Sau zborul păsării Phoenix
Dincolo de zidurile albe ale amintirii

Cel din urmă suspin
Era un vals tăcut
În doi
O mână ținea umbrele
Cealaltă alina
Lutul cuvintelor rănite

Nevrednică sunt acum
Alcovul preschimbat în sicriu
Nu mai vorbește celor ce n-au înțeles
Moartea
Sau
Viața
În mână țin o inimă
Ce nu-mi mai vorbește
De ani
În oglindă pe când
Bătrână
Mă văd
Și simt
Regretul înnăbușit de carne
Prabușită
Aș vrea să îl pot cuprinde,
Spunându-i:
Este doar un vis
Acela nu ești tu,
Aceea nu sunt eu,
De nu aș ști că peste noi
Timpul cerne iluzii
Aș vrea să închid un ochi
Peste tot ce nu a însemnat
Decât o rană adâncă
A clipelor viitoare -
E un alt fel de a spune NU
Înstrăinării

Un lup albastru
Mi-a spus că încă mai exiști
De boltă
Dezlegate stele
Spre care priveam cândva
Îți adulmecă liniștea
O cameră fără uși
Doar cu trepte
Pe care să-ți urci
Și să-ți cobori
Zădărnicia

Îți picură moarte pe coastă
Dragul meu
Îți spuneam în ceas târziu
Pe când priveam
Al tău trup
Cufundat adânc în cufărul minciunii
Dar ce știu eu?
Probabil să fi fost tutunul
Ce ne-a sugrumat
În tăcere
Gândurile
Probabil să fi fost șerpii
Ce și-au lăsat ouăle
În al meu pântec
Ca un preț al nașterii
?

M-ai sărutat
Și sărutu-ți avea gustul de clopote
Stricate
Speriată, te-am cuprins
Și ți-am auzit oasele surpându-se
Þi-ai coborât degetele
De-a lungul trupului
Și ți-am simțit carnea
Agățându-mi-se disperată de fiecare por
M-ai luat în brațe
Și ți-am văzut ochii lucind
M-ai încătușat cu o privire adâncă
Dar dincolo de ea
Și de albastrul glaciar
Zăcea-ntemnițat Soarele Iudeu

Îți picură moartea pe coastă
Îmi spuneai
Tu deghizat în femeie
Eu în bărbat
Din podul palmelor
Sângerai parfum ieftin de casino
-Corbii au aruncat zarurile

În capăt de hol
Un lup albastru dresa o femeie
Slăbită
Să vadă în el
Și boltă
Și stele
Iar tu naufragiai
Alcovului Sicriu
Pendulând mesmeric
Între dezmierdare
Și dezmăț
Pierdusei deja
Corăbiile noastre
Cu o aruncare nefericită
De zar
Îmbătrâneai
Și gropile ți le-astupai cu
Ziduri
Pe care-ți aruncai carnea
Și amintirea
În trepte
În femeie m-am preschimbat atunci
Și mă priveai neajutorat
Căci îți furasem țipătul
Și-n el aveam acum
Să te închid
În trepte să îți urce
Să îți coboare
Zădărnicia.