Noaptea stă de veghe
cu sfetnicii săi
la masa tăcerii,
îngerii protectori așteaptă
sfatul de zi
și ne acoperă somnul
cu puf de păpădie.

Dimineața cocoșii
vestesc spargerea întunericului
cu săbii de raze.

Ziua, luați cu munca
ne pierdem
în hățișuri de uitare
și se cuibărește-n noi
îndoiala,
șarpele otrăvit
care mușcă
liniștea.

Seara arde apusul,
oamenii-și rostogolesc
izbânda
ca pe o frigăruie pe jar,
închină domnului
o cupă din lacrima viei,
fac o rugăciune și adorm.

Noapte bună!